Judeţul Brăila se află situat în partea sud-estică a României în zona de câmpie, pe un teritoriu de 4766 km2 , reprezentând 2% din suprafaţa totală a ţării. Apele acoperă 6,4% din suprafaţă. Reşedinţa judeţului este municipiul Brăila, situat pe fluviul Dunărea, care curge prin judeţ înainte de a-şi continua drumul către judeţele vecine, Galaţi şi Tulcea, pentru ca în sfârşit să se verse în Marea Neagră.
Oraşul Brăila a fost atestat documentar în anul 1368. Dezvoltarea Brăilei a fost determinată, pe de o parte, de aşezarea la punctul cel mai apropiat de mare al Dunării muntene, pe de alta de vecinătatea bălţii bogate în peşte şi a Bărăganului bogat în lanuri de grâne şi turme de animale.
În secolul al XIV-lea, Brăila devine cel mai însemnat port al Ţării Româneşti şi principalul centru pescăresc în care înflorea comerţul. Piaţa Brăilei devine atât de importantă pentru comerţul de cereale, încât unitatea ei de măsură „chila de Brăila” (patru sute de ocale) se introduce ca unitate de măsură etalon, atât în Ţara Românească cât şi în Moldova.
Din punct de vedere cultural-istoric, zona Brăilei a constituit o punte de legătură între lumea răsăriteană şi cea sudică.
În 1540 Brăila devine ”raia” turcească şi timp de trei secole cetatea Brăilei decade.
La 13 ianuarie 1836, Brăila a fost declarată ”Porto Franco”, ceea ce însemna că în Brăila se puteau depozita orice fel de mărfuri, cu excepţia vinului, rachiului şi tutunului, fără să plătească vamă sau alte taxe, favorizându-se în acest fel importul şi exportul.
Fiind primul port maritim al Dunării, Brăila a rămas un oraş deschis, unde multe naţionalităţi ca: greci, turci, ruşi, bulgari, evrei, armeni au trăit în bună înţelegere, tradiţiile şi credinţele lor îmbogăţind viaţa şi cultura oraşului.
Clima este temperat continentală cu nuante mai excesive în vest şi mai moderata în Lunca Siretului şi Insula Mare a Brăilei.
Situat în apropierea Mării Negre, judeţul Brăila are temperaturi medii anuale de peste 10o C (mai ridicate cu 1,5 o C faţă de restul câmpiei).
Precipitaţiile anuale sunt reduse (în medie 4651 apă/mp) şi au un caracter torenţial vara.
Resursele subsolului sunt formate din rezerve de hidrocarburi lichide şi gazoase; depunerile de loes formează materia primă pentru ceramica inferioară. Apa şi nămolul lacurilor sărate au calităţi terapeutice deosebite, pe lângă acestea fiind amenajate baze de tratament balnear, din care funcţionează în prezent numai cea de la Lacu Sărat. În oraşul Însurăţei a fost pus în evidenţă un izvor de ape termale sulfuroase cu calităţi terapeutice deosebite, având un debit de 280 mc în 24 ore şi o temperatură la ieşire de 60°.
Din punctul de vedere al mediului înconjurător sunt de semnalat următoarele aspecte:
Insula Mică a Brăilei, adevărată deltă interioară situată pe o suprafaţă de 15000 ha, a fost declarată rezervaţie naturală mixtă de floră şi faună.
Condiţiile geografice fac ca în această zonă să coexiste trei tipuri de vegetaţie caracteristice bălţii, pădurii şi stepei.
Lacul Jirlău (8,9 kmp) recunoscut refugiu ornitologic, fapt pentru care a fost consemnat alături de Delta Dunării şi de alte arealuri din ţară, în lista celor 2440 arii acvifaunistice de importanţă europeană „Important bird areas in Europe” publicată în 1989 în Anglia.
În Insula Mare a Brăilei, creată prin asanarea Bălţii Brăilei, există „Popina Blasova” mărturie a eroziunii hercinice a munţilor Dobrogei, recunoscută în anul 1994 ca monument al naturii, aici perpetuându-se două specii de coada şoricelului cu flori galbene şi o specie de clopoţel, caracteristice munţilor Dobrogei.
Chiar dacă pădurile ocupă o parte restrânsă din suprafaţa judeţului (5,5%), majoritatea fiind păduri de luncă, pădurile Viişoara şi Camniţa au fost declarate rezervaţii forestiere, prima pentru cele 300 ha ce reprezintă relicva codrilor de stejar de pe malul drept al Călmăţuiului, iar cea de-a doua pentru arboretul pur de frasin, răspândit pe o suprafaţă de 1,3 ha.
